Cumintenia Tacerii

    Cu ceva timp in urma am avut  „privilegiul” de a vedea o postare pe Facebook in care cineva din Targu Jiu ne arata o poza cu Masa Tacerii a lui Barancusi, scaldata in lumina reflectoarelor…

Poate ca respectivul postac s-o fi simtit tare mandru ca orasul sau are onoarea de a gazdui acest monument. I-o fi placut, poate, jocul de lumini si umbre ce impodobea masa si acele scaune… Care va sa zica, Masa Tacerii devenise o scena. Poate una unde paiate nebune interpretau un stralucit numar de circ. Sau unde politicieni demagogi dezbateau  „probleme grave, la ordinea zilei”…

Am cugetat deseori asupra sensului scaunelor lui Brancusi. Nu-mi puteam imagina deloc oameni asezati pe ele, oricate eforturi de imaginatie ma cazneam sa fac. Atunci, cine ar fi putut totusi sta pe ele ?  Poate zeii, caci ei sunt nemuritori… Nu. Nu erau zeii, caci timpul este trecator, asemeni legendelor din care acestia au fost nascuti…

La Masa Tacerii a lui Brancusi nu statea nimeni, nici macar Timpul. Nu era decat Tacerea…

Mai privind inca o data poza cu Masa Tacerii postata pe Facebook, mi-am aminit de „Scaunele” lui Eugen Ionescu. Scaune ce asteptau, intr-o harmalaie fara sens, venirea Oratorului…  Cand acesta a venit, Scaunele au descoperit ca acesta era surdo-mut. Sau poate nu voia sa le vorbeasca, nu stia sa se exprime in tambalaul lor absurd…

*

Guvernul Ciolos a avut o initiativa laudabila. Aceea de a achizitiona, prin subscriptie publica, o alta opera a lui Brancusi: „Cumintenia Pamantului”.

Este de nedescris modul cum a fost batjocorita aceasta initiativa a guvernului. Tot felul de  „analisti” si asa-zisi „formatori de opinie” urlau: „Ce ne trebuie noua uraciunea aia ? Nu dau un sfant pe bolovanul ala ! Nici nu e a lui Brancusi ! Sa se sesizeze DNA-ul ! etc.”

La urma urmei, nici n-are importanta cine a fost sculptorul ei adevarat… Importanta e valoarea sa de simbol: CUMINTENIA PAMANTULUI.

Intr-o vizita la Targu Jiu, Klaus Iohannis s-a asezat pe unul din scaunele Mesei Tacerii. Obosise…  De fapt, erau scaunele lui Ionescu. Astepta oratorii…

Teama mi-e ca n-a fost un scaun, ci patul in care zacea mortul din  „Cum sa te debarasezi”. Tot o piesa  de Eugen Ionescu…

Marcel Rus, admin Infernul

P.S. Daca Guvernul va reusi achizitionarea Cuminteniei Pamantului, i-as sugera Ministerului Culturii s-o amplaseze tot la Targu Jiu, la Masa Tacerii. Insa nu pe un scaun, caci timpul este trecator, ci in centrul mesei.

cumintenia-tacerii

 

 

Quo vadis ?

RADOSLAV DANIEL

Azi m-am intalnit cu nebunu’ satului, Marcel Rus, ala pe care familia lui l-a declarat nebun, nu stiu din ce motive, da’ cred ca din cauza ca nu mergea la biserica. Din alt motiv care ? Pentru bani ? Dracu’ stie !

Oricum, el e nebun, nu doar un retardat, ca mine. M-a rugat sa-l ajut cu blogul asta al lui, sa scriu si io ceva, poate reusim si noi, paria satului, sa castigam un ban cinstit, nu doar sa primim pensie degeaba…

Mare belea blogurile astea… io nu prea le am cu informatica, da’ nebunu’ se pricepe… asa ca io numa imi expun ideile si nebunu’ de Marcel le scrie… Da’ nu are asa mare importanta chestia asta.

Cand m-am hotarat sa colaborez la blogul asta, io am vrut sa fiu numa’ jurnalist, da’ cand am vazut cat de al dracu’ de greu este sa redactezi o stire, sa te informezi, sa ii asamblezi structura – titlu, lied, desfasurator si preistoric -, am vrut sa ma las pagubas. Am zis ca nu e de mine… Atunci, nebunu’ satului, asta care e redactorul acestui site, Marcel Rus, mi-a zis ca pot sa incep cu editorialul, ca nu trebuie decat sa-mi expun opiniile…

Daca trebuie sa-mi dau cu parerea, atunci vreau sa va spun ca nu-mi place ca ma considera toti oamenii din sat un retardat, desi, ca nivel IQ, ii depasesc pe toti… La scoala, desi am fost cel mai bun din clasa, sef de promotie, m-au trimis la scoala ajutatoare. Asta ca sa castige un ban de pe urma mea… Sa-mi manance pensia. Traiasca securitatea ceausista, acolo unde toate scursurile din sat au turnat la greu si, mai apoi, la SRI !

Cand nu s-au mai saturat cu pensia mea, m-au dus la spitalul de psihiatrie, sa faca doctorita Podea experimente pe mine, asa, ca sa mai castige un ban de pe urma mea, ca, dealtfel si de pe urma redactorului sef al acestui blog, ca si pe el l-au tinut 10 ani la nebuni, sa poata neamurile lui sa castige un ban de la securista de Podea !

Oricum, noi, un retardat ca mine si un schizofrenic paranoid ca Marcel – bun de dus la ospiciu -, ne-am hotarat sa facem un bussines din acest blog. Vrem sa atragem reclama, asa ca vom scrie. Vom scrie cat mai mult, cine ne poate opri ?

Deocamdata atat am avut sa va spun, da’ nu va iert ! O sa revin in curand cu un nou editorial (asta pana mai invat cum dracu’ sa fac o stire).

Un Taxi pentru Catedrala… Smereniei Nationale

11. o4. 2016    by Marcel Rus

„Despre smerenie” este titlul ultimei piese a trupei Taxi, la care au mai participat si un numar de treizeci si trei de personalitati culturale si vedete ale mondenului romanesc.

In Bucuresti se construieste o mega catedrala ortodoxa, comparabila ca inaltime cu un zgaraie-nori si cu spatii vaste, ce cuprind diverse cladiri, parcari si un imens platou in fata acesteia ce insumeaza in total aproape unsprezece hectare.

Privind atent forma cladirilor ce imprejmuiesc catedrala se poate usor observa asemanarea lor cu aceea a pietei San Pietro din Vatican. Intelegem de aici ce-si doreste BOR: sa fie o noua Roma ! Una care sa unifice sub sceptrul sau intreaga crestinatate, atat de dezbinata…

CMN

Taxi si cei treizeci si trei de prieteni ai sai ne vorbesc despre smerenie… Despre faptul ca nu-l poti gasi pe D-zeu in vanitate, grandoare, lux si orgoliu nemasurat. Ei ne spun ca nu s-au simtit aproape de D-zeu decat intr-o modesta bisericuta din lemn, undeva in mijlocul naturii…

Atat le-a trebuit !

Furia cu care s-au dezlantuit pe retelele de socializare toti sustinatorii mega catedralei a depasit cu mult nu doar limita bunului simt, ci a degenerat in injurii si amenintari, ba chiar s-a ajuns – ca in vremurile intunecate ale nazismului – sa se arda cartile scriitorului Mircea Cartarescu, unul din cei treizeci si trei, in piata publica… Iata ce se intampla daca-i vorbesti Bisericii Ortodoxe Romane, cea care se viseaza Noua Roma, despre smerenie !

Poate ca le este si greu preafericitilor clerici ai BOR sa fie smeriti atunci cand poarta vesminte brodate cu aur, la slujba vin cu limuzinele si duc o viata de huzur si lux. O fi dat D-zeu vreo dispensa cumva in cazul Bisericii Ortodoxe Romane ? As vrea sa le amintesc acestor preafericiti clerici rataciti de la cele sfinte cuvintele lui Iisus, de la numele caruia isi revendica doctrina: „Mai repede va trece camila prin urechile acului decat bogatul in imparatia cerurilor”.

TICERA

BOR va avea o mega catedrala si va trai mai departe in acelasi huzur si lux. Nu stiu insa daca va mai avea, in viitor, tot asa de multi credinciosi.

Cu toate acestea, va marturisec ca eu, desi sunt ateu, nu sunt impotriva constririi mega catedralei. Daca romanii si-o doresc, este, pana la urma,treaba lor.

Trupa Taxi spune ca l-a descoperit pe D-zeu abia in lemn si spatiile mici… Eu privesc o scoala micuta din lemn, aflata undeva intr-o zona indepartata din munti, darapanata, cu acoperisul distrus, o ruina… si nu reusesc deloc sa-l vad pe D-zeu acolo. De fapt, nu e nimeni – e pustie. Toti sunt la biserica.

MARCEL RUS

 Admin al site-ului  Infernul