Cu ceva timp in urma am avut „privilegiul” de a vedea o postare pe Facebook in care cineva din Targu Jiu ne arata o poza cu Masa Tacerii a lui Barancusi, scaldata in lumina reflectoarelor…
Poate ca respectivul postac s-o fi simtit tare mandru ca orasul sau are onoarea de a gazdui acest monument. I-o fi placut, poate, jocul de lumini si umbre ce impodobea masa si acele scaune… Care va sa zica, Masa Tacerii devenise o scena. Poate una unde paiate nebune interpretau un stralucit numar de circ. Sau unde politicieni demagogi dezbateau „probleme grave, la ordinea zilei”…
Am cugetat deseori asupra sensului scaunelor lui Brancusi. Nu-mi puteam imagina deloc oameni asezati pe ele, oricate eforturi de imaginatie ma cazneam sa fac. Atunci, cine ar fi putut totusi sta pe ele ? Poate zeii, caci ei sunt nemuritori… Nu. Nu erau zeii, caci timpul este trecator, asemeni legendelor din care acestia au fost nascuti…
La Masa Tacerii a lui Brancusi nu statea nimeni, nici macar Timpul. Nu era decat Tacerea…
Mai privind inca o data poza cu Masa Tacerii postata pe Facebook, mi-am aminit de „Scaunele” lui Eugen Ionescu. Scaune ce asteptau, intr-o harmalaie fara sens, venirea Oratorului… Cand acesta a venit, Scaunele au descoperit ca acesta era surdo-mut. Sau poate nu voia sa le vorbeasca, nu stia sa se exprime in tambalaul lor absurd…
*
Guvernul Ciolos a avut o initiativa laudabila. Aceea de a achizitiona, prin subscriptie publica, o alta opera a lui Brancusi: „Cumintenia Pamantului”.
Este de nedescris modul cum a fost batjocorita aceasta initiativa a guvernului. Tot felul de „analisti” si asa-zisi „formatori de opinie” urlau: „Ce ne trebuie noua uraciunea aia ? Nu dau un sfant pe bolovanul ala ! Nici nu e a lui Brancusi ! Sa se sesizeze DNA-ul ! etc.”
La urma urmei, nici n-are importanta cine a fost sculptorul ei adevarat… Importanta e valoarea sa de simbol: CUMINTENIA PAMANTULUI.
Intr-o vizita la Targu Jiu, Klaus Iohannis s-a asezat pe unul din scaunele Mesei Tacerii. Obosise… De fapt, erau scaunele lui Ionescu. Astepta oratorii…
Teama mi-e ca n-a fost un scaun, ci patul in care zacea mortul din „Cum sa te debarasezi”. Tot o piesa de Eugen Ionescu…
Marcel Rus, admin Infernul
P.S. Daca Guvernul va reusi achizitionarea Cuminteniei Pamantului, i-as sugera Ministerului Culturii s-o amplaseze tot la Targu Jiu, la Masa Tacerii. Insa nu pe un scaun, caci timpul este trecator, ci in centrul mesei.

